Folosim cookie-uri proprii cât și plasate de terți pentru a îmbunătăți experiența de navigare a tuturor vizitatorilor precum și pentru a măsura eficiența acestui website.
02mai2018

Amelia Moldovan: ’’Nu am știut niciodată, așa cum nu știm nici acum, ce este odihna, oboseala sau boala. Nu am știut decât muncă’’

Amelia Moldovan: ’’Nu am știut niciodată, așa cum nu știm nici acum, ce este odihna, oboseala sau boala. Nu am știut decât muncă’’

Ca director comercial, Amelia Moldovan, soția lui Cosmin Moldovan, a avut un rol esențial în dezvoltarea afacerii și a rețelei proprii de magazine. Cu o tenacitate ieşită din comun, ea a creat şi extins o reţea comercială solidă, care constituie, de fapt, cheia succesului carmangeriei. Cu o putere de muncă remarcabilă, Amelia a devenit motorul de dezvoltare al companiei. Ce a mânat-o în luptă aflați din interviul de mai jos.

Numele dumneavoastră este legat, de aproape 25 de ani, de numele carmangeriei  Moldovan. Cine era Amelia înainte de a se numi Moldovan?
O fată născută într-o familie de țărani gospodari, credincioși și, totodată, instruiți din Ghirolt, județul Cluj. O fată crescută cu respect față de religia ortodoxă și perceptele ei, respect față de oameni, respect față de muncă și față de rezultatele muncii - banii.
Am avut mare noroc cu părinții mei care, având o instruire și o înțelegere a vieții peste medie, ne-au trimis pe mine și pe sora mea, Augusta, la școală la Cluj. Adevărul e că am fost întotdeauna ambițioasă și mi-am dorit să îmi depășesc condiția socială și materială. În a realiza asta mi-a fost de mare ajutor faptul că, în timpul școlii, am locuit cu Augusta, care era studentă la ISE, și am cunoscut oameni deschiși la minte, de la care învățam în fiecare zi câte ceva. Din discuțiile cu ei mi-a încolțit ideea de a întreprinde ceva în viitor în domeniul economic sau comercial.

Ați fost implicată în dezvoltarea carmangeriei Moldovan încă de la bun început. Povestiți-ne ce anume făceați mai exact.
Trebuie să spun întâi că întâlnirea cu Cosmin, un om deosebit, cu o sensibilitate și putere de înțelegere aparte, a fost unul dintre cele mai importante momente ale vieții mele. El lucra pe atunci la o măcelărie, a domnului Briceag, iar eu, în timpul liber, ca să fiu mai aproape de el, mergeam și-l ajutam la diverse munci acolo: înregistram prețuri la casă, aranjam vitrine, afișam prețuri... Șefii lui îmi spuneau că mă adaptez foarte bine, că sunt sociabilă și am lipici la clienți. A fost primul contact cu industria cărnii.
În ‘94, Cosmin și părinții lui au înființat Cosm-Fan și au deschis atelierul de carmangerie în curtea casei din Sânnicoara. În același an m-am logodit cu Cosmin, iar un an mai târziu ne-am căsătorit. Cu banii de la nuntă am deschis primul magazin în poarta casei. Locuiam cu părinții lui Cosmin în aceeași curte și toată familia era implicată în carmagerie. Munceam de dimineața de la ora 5.00 până seara la 22.00. Nu am știut niciodată, așa cum nu știm nici acum, ce este odihna, oboseala sau boala. Nu am știut decât muncă. Dimineața livram marfa, apoi vindeam în magazin. Dacă trebuia, mergeam după materia primă. M-am implicat total. Nu aveam în gând decât să dezvoltăm afacerea cât mai mult.

Astăzi coordonați cele 30 de magazine Moldovan și Cosm-Fan din întreg județul. Care a fost primul magazin deschis și cum ați dezvoltat rețeaua?
Cel deschis în 1997 în Cojocna. Un an mai târziu am deschis primul magazin din Cluj-Napoca în complexul Mercur din cartierul Gheorgheni. Producția carmangeriei a început să crească și atunci am încercat să ne vindem marfa la restaurante. Aici am întâmpinat diverse piedici: umilirea prin condiționarea preluării mărfii, termene de plată foarte lungi, nerespectarea înțelegerilor și multe altele. Ca să evităm toate astea, am hotărât să dezvoltăm un lanț de magazine în Cluj-Napoca și în județ. A durat o vreme, dar în 2007 am deschis alte trei magazine în piețele Flora, Hermes și Zorilor. Așa a început o nouă etapă în dezvoltarea societății.

Ce a însemnat această nouă etapă?
În primul rând, am aplicat pentru fonduri SAPARD și am construit o fabrică nouă în Sânnicoara. Creditul luat de la BCR pentru asta trebuia rambursat, iar singura soluție era dezvoltarea magazinelor și vânzarea produselor. Banii pe care îi strângeam din vânzarea de peste zi îi reinvesteam în ziua următoare. Mă trezeam în fiecare zi la ora 5.00 dimineața, urmăream livrările, vizitam toate magazinele și făceam casa. Ziua de muncă se termina la 22.00 seara. Dacă era necesar, mergeam la Baia Mare după carcase de porc, plecam dimineața la 2.00, încărcam prima din abator și la 10.00 eram înapoi în Sânnicoara. Aveam o putere de muncă extraordinară mânată de ambiția de a reuși.

Ați avut ajutoare pe partea de vânzare în acea perioadă?
Nu ne permiteam atunci să angajăm prea mulți oameni, așa că nu aveam niciun responsabil de marketing sau ajutor pe vânzări. După ce am pus în funcțiune noua fabrică, am deschis aproximativ trei magazine pe an, care erau gândite astfel încât 70-80% să fie vânzare de carne și preparate din carne și 20-30% diverse alte alimente. A fost o perioadă foarte grea. Băteam magazinele toată ziua, urmăream stocurile, comenzile, starea vitrinelor, urmăream angajații, rezolvam reclamațiile, făceam analize zilnice de producție și de rentabilitatea activității.
Am avut noroc de oameni de foarte bună calitate, atât profesională, cât și umană. Parcă eram o familie. Dimineața eram toți la cafea, stabileam planul de bătaie și apoi toată lumea mergea la muncă. În toți ani, chiar și azi, luam masa de prânz împreună, gătită în fabrică, și ne sfătuiam sau rezolvam problemele care se iveau.

Au fost mai multe etape în dezvoltarea companiei – investiția SAPARD în fabrica de la Sânnicoara, rebrandingul, deschiderea fabricii de la Dezmir, informatizarea întregii activității... Cum le-ați resimțit?
Ca pe adevărate revoluții. :) Atât noi, cât și angajații am fost puși în fața unor schimbări majore, de atitudine și de profesionalism. Împreună cu ei am reușit să trecem cu bine peste toate încercările. Avem mare încredere în angajații noștri și ne dăm seama că fără ei nu puteam aduce societatea la nivelul la care este azi.

Cum s-au împărțit sarcinile în familie când a venit vorba de buna funcționare a companiei?
De la bun început eu am preluat partea de dezvoltare a rețelei de magazine și de vânzări, iar Cosmin s-a ocupat, și se ocupă și acum, cu investițiile, cu producția, cu modernizarea societății. El a urmărit mereu cum se dezvoltă sectorul nostru în Europa, a luat parte la marile expoziții de profil și din aceste documentări s-au născut noi oportunități.
Am fost norocoasă că l-am întâlnit, tânără fiind, pe Cosmin. Îi mulțumesc continuu lui Dumnezeu pentru asta. Atât el, cât și părinții lui, sunt niște oameni minunați, care m-au încurajat și m-am susținut în toate demersurile, să ajung să-mi îndeplinesc visul de a face ceva în viață. Părinții lui Cosmin sunt și acum implicați în toate deciziile pe care le luăm și ne sfătuim mereu împreună cum și ce să facem.

Vă calcă Alexandra și Ionuț pe urme?
Așa sper. :) I-am pus de mici la treabă. Ne-au auzit mereu discutând despre dezvoltarea firmei, despre magazine, despre vânzări, ne-au însoțit în fabrică, iar când au crescut și au început să fie responsabili, i-am dus cu noi la târguri și festivaluri și i-am pus la stand, la vânzare. Îmi doresc foarte mult să ne continue munca, dar dacă vor vrea să facă altceva, pe cont propriu, îi vom susține. Până la urmă, ăsta e rolul nostru, nu?

Aveți vreun regret în acești 25 de ani?
Da. Că nu am mai făcut încă un copil. :)